|
Societãţile comerciale au obligaţia sã dezvolte programe de monitorizare şi gestiune a consumului de carburanţi conform:
ORDONANTA nr. 22 din 20 august 2008 privind eficienta energetica si promovarea utilizarii la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie
EMITENT: GUVERNUL PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 628 din 29 august 2008
Data intrarii in vigoare: 01 Septembrie 2008
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã, şi al art. 1 pct. I.9 din Legea nr. 142/2008 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României adoptã prezenta ordonanţã.
CAP. I Dispoziţii generale
ART. 1 (1) Scopul prezentei ordonanţe îl constituie crearea cadrului legal pentru elaborarea şi aplicarea politicii naţionale de eficienţã energeticã. (2) Prezenta ordonanţã se aplicã furnizorilor de servicii energetice, prin care se realizeazã mãsuri de îmbunãtãţire a eficienţei energetice, distribuitorilor de energie, operatorilor sistemului de distribuţie şi societãţilor de vânzare cu amãnuntul a energiei, consumatorilor finali, precum şi forţelor armate, cu excepţia materialelor utilizate exclusiv în scop militar. Pentru forţele armate prevederile prezentei ordonanţe se aplicã numai în mãsura în care aceasta nu determinã niciun conflict care sã aibã aceeaşi naturã şi scop principal ca şi activitãţile forţelor armate, excepţie fãcând materialele utilizate exclusiv în scop militar. (3) Politica naţionalã de eficienţã energeticã este parte integrantã a politicii energetice a statului şi urmãreşte: a) eliminarea barierelor în calea promovãrii eficienţei energetice şi a promovãrii utilizãrii la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie; b) promovarea mecanismelor de eficienţã energeticã şi a instrumentelor financiare pentru economii de energie; c) educarea şi conştientizarea consumatorilor finali asupra importanţei şi beneficiilor aplicãrii mãsurilor de îmbunãtãţire a eficienţei energetice; d) cooperarea dintre consumatorii finali, producãtorii, furnizorii, distribuitorii de energie şi autoritãţile publice în vederea atingerii obiectivelor stabilite de politica naţionalã de eficienţã energeticã; e) promovarea cercetãrii fundamentale şi aplicative în domeniul utilizãrii eficiente a energiei şi a surselor regenerabile de energie. (4) Politica naţionalã de eficienţã energeticã defineşte obiectivele privind îmbunãtãţirea eficienţei energetice, ţintele indicative de economisire a energiei, precum şi mãsurile de îmbunãtãţire a eficienţei energetice aferente în toate sectoarele economiei naţionale, cu referiri speciale la: a) introducerea tehnologiilor cu eficienţã energeticã ridicatã, a sistemelor moderne de mãsurã şi control, precum şi a sistemelor de gestiune a energiei, pentru monitorizarea, evaluarea continuã a eficienţei energetice şi previzionarea consumurilor energetice; b) promovarea utilizãrii la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie; c) reducerea impactului asupra mediului al activitãţilor de producere, transport, distribuţie şi consum al tuturor formelor de energie; d) aplicarea principiilor moderne de management energetic; e) instituirea de obligaţii pentru consumatorii finali de energie, distribuitorii de energie, operatorii sistemului de distribuţie a energiei şi societãţile de vânzare cu amãnuntul a energiei; f) acordarea de stimulente financiare şi fiscale; g) dezvoltarea pieţei pentru serviciile energetice. ART. 2 În sensul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii: a) audit energetic - procedura sistematicã de obţinere a unor date despre profilul consumului energetic existent al unei clãdiri sau al unui grup de clãdiri, al unei activitãţi şi/sau instalaţii industriale sau al serviciilor private ori publice, de identificare şi cuantificare a oportunitãţilor rentabile pentru realizarea unor economii de energie şi de raportare a rezultatelor; b) auditor energetic - persoana fizicã sau juridicã atestatã/autorizatã, în condiţiile legii, care are dreptul sã realizeze auditul energetic prevãzut la lit. a). Auditorii energetici persoane fizice îşi desfãşoarã activitatea ca persoane fizice autorizate sau ca angajaţi ai unor persoane juridice, conform legislaţiei în vigoare; c) certificate albe - certificatele emise de organisme de certificare independente care confirmã declaraţiile actorilor pieţei, conform cãrora economiile de energie sunt o consecinţã a mãsurilor de îmbunãtãţire a eficienţei energetice; d) societate de servicii energetice (SSE) - persoana juridicã sau fizicã autorizatã, care presteazã servicii energetice şi/sau alte mãsuri de îmbunãtãţire a eficienţei energetice în cadrul instalaţiei sau incintei consumatorului şi care, ca urmare a prestãrii acestor servicii şi/sau mãsuri, acceptã un grad de risc financiar. Plata pentru serviciile prestate este bazatã, integral sau parţial, pe îmbunãtãţirea eficienţei energetice şi pe îndeplinirea altor criterii de performanţã convenite de pãrţi; e) conservarea energiei - totalitatea activitãţilor orientate spre utilizarea eficientã a resurselor energetice în procesul de extragere, producere, prelucrare, depozitare, transport, distribuţie şi consum al acestora, precum şi spre atragerea în circuitul economic a resurselor regenerabile de energie; conservarea energiei include 3 componente esenţiale: utilizarea eficientã a energiei, creşterea eficienţei energetice şi înlocuirea combustibililor deficitari; f) consumator final - persoana fizicã sau juridicã care cumpãrã energie exclusiv pentru consumul propriu; g) contract de performanţã energeticã - acord contractual între beneficiar şi furnizorul unei mãsuri care are ca scop îmbunãtãţirea eficienţei energetice, în mod normal SSE, în care investiţia necesarã realizãrii mãsurii trebuie sã fie plãtitã proporţional cu nivelul de îmbunãtãţire a eficienţei energetice prevãzut în contract; h) distribuitor de energie - persoana fizicã sau juridicã autorizatã responsabilã cu transportul energiei în vederea livrãrii acesteia la consumatorii finali şi la staţiile de distribuţie care vând energie consumatorilor finali. Aceastã definiţie exclude operatorii sistemului de distribuţie a energiei electrice şi a gazelor naturale prevãzuţi la lit. ş); i) distribuitor mic, operator mic al sistemului de distribuţie a energiei şi societate micã de vânzare cu amãnuntul a energiei- persoana juridicã sau fizicã autorizatã care distribuie sau vinde energie consumatorilor finali şi care distribuie sau vinde mai puţin decât echivalentul a 75 de GWh energie anual sau care are mai puţin de 10 angajaţi sau a cãrei cifrã de afaceri anualã şi/sau bilanţ anual nu depãşeşte 2.000.000 euro; j) economii de energie - cantitatea de energie economisitã, determinatã prin mãsurarea şi/sau estimarea consumului înainte şi dupã aplicarea uneia ori mai multor mãsuri de îmbunãtãţire a eficienţei energetice, asigurând în acelaşi timp normalizarea condiţiilor externe care afecteazã consumul de energie; k) eficienţã energeticã - raportul dintre valoarea rezultatului performant obţinut, constând în servicii, mãrfuri sau energia rezultatã, şi valoarea energiei utilizate în acest scop; l) energie - toate formele de energie disponibile pe piaţã, inclusiv energia electricã, energia termicã, gazele naturale, inclusiv gazul natural lichefiat, gazul petrolier lichefiat, orice combustibil destinat încãlzirii şi rãcirii, cãrbune şi lignit, turbã, carburanţi, mai puţin carburanţii pentru aviaţie şi combustibilii pentru navigaţie maritimã, şi biomasa, definitã conform Directivei 2001/77/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind promovarea electricitãţii produse din sursele de energie regenerabile de pe piaţa internã a electricitãţii; m) finanţare de cãtre terţi - acord contractual care implicã, suplimentar faţã de furnizorul de energie şi beneficiar, un terţ care furnizeazã capital pentru mãsura respectivã. Valoarea financiarã a economiei de energie generatã de îmbunãtãţirea eficienţei energetice determinã plata terţului. Acest terţ poate sau nu sã fie o SSE; n) instrumente financiare pentru economii de energie - orice instrument financiar, precum fonduri, subvenţii, reduceri de taxe, împrumuturi, finanţare de cãtre terţi, contracte de performanţã energeticã, contracte de garantare a economiilor de energie, contracte de externalizare şi alte contracte de aceeaşi naturã, care sunt fãcute disponibile pe piaţã de cãtre instituţiile publice sau organismele private pentru a acoperi parţial sau integral costul iniţial al mãsurilor de îmbunãtãţire a eficienţei energetice; o) îmbunãtãţirea eficienţei energetice - creşterea eficienţei energetice la consumatorii finali ca rezultat al schimbãrilor tehnologice, comportamentale şi/sau economice; p) management energetic - ansamblul activitãţilor de organizare, conducere şi de gestionare a proceselor energetice ale unui consumator; q) manager energetic - persoanã fizicã sau juridicã prestatoare de servicii energetice atestatã, al cãrei obiect de activitate este organizarea, conducerea şi gestionarea proceselor energetice ale unui consumator; r) mãsuri de îmbunãtãţire a eficienţei energetice - orice acţiune care, în mod normal, conduce la o îmbunãtãţire a eficienţei energetice verificabilã şi care poate fi mãsuratã sau estimatã; s) mecanisme de eficienţã energeticã - instrumente generale utilizate de Guvern sau de organisme guvernamentale pentru a crea un cadru adecvat ori stimulente pentru actorii pieţei în vederea furnizãrii şi achiziţionãrii de servicii energetice şi alte mãsuri de îmbunãtãţire a eficienţei energetice; ş) operator al sistemului de distribuţie - persoanã fizicã sau juridicã responsabilã de exploatarea, asigurarea întreţinerii şi, în cazul în care este necesar, dezvoltarea sistemului de distribuţie a energiei electrice sau a gazelor naturale într-o anumitã zonã şi, dupã caz, a interconexiunilor acestuia cu alte sisteme, precum şi de asigurarea capacitãţii sistemului de a rãspunde cererilor rezonabile de distribuţie a energiei electrice sau a gazelor naturale pe termen lung; t) programe de îmbunãtãţire a eficienţei energetice - activitãţi care se concentreazã pe grupuri de consumatori finali şi care, în mod normal, conduc la o îmbunãtãţire a eficienţei energetice verificabilã, mãsurabilã sau estimabilã; ţ) serviciu energetic - activitatea care conduce la un beneficiu fizic, o utilitate sau un bun obţinut dintr-o combinaţie de energie cu o tehnologie şi/sau o acţiune eficientã din punct de vedere energetic, care poate include activitãţile de exploatare, întreţinere şi control necesare pentru prestarea serviciului care este furnizat pe bazã contractualã şi care, în condiţii normale, conduce la o îmbunãtãţire a eficienţei energetice şi/sau a economiilor de energie primarã verificabilã şi care poate fi mãsuratã sau estimatã; u) societate de vânzare cu amãnuntul a energiei - persoanã fizicã şi juridicã care vinde energie consumatorilor finali; v) surse regenerabile de energie - conform definiţiei prevãzute în Directiva 2001/77/CE a Parlamentului European şi a Consiliului.
CAP. II Mãsuri pentru îmbunãtãţirea eficienţei energetice şi obligaţii pentru consumatorii finali de energie
ART. 3 (1) În scopul realizãrii politicii naţionale de eficienţã energeticã, operatorii economici care consumã anual o cantitate de energie de peste 1.000 tone echivalent petrol au obligaţia: a) sã efectueze anual un audit energetic elaborat de o persoanã fizicã sau juridicã autorizatã de Agenţia Românã pentru Conservarea Energiei, în condiţiile legii, şi care stã la baza stabilirii şi aplicãrii mãsurilor de îmbunãtãţire a eficienţei energetice; b) sã întocmeascã programe de îmbunãtãţire a eficienţei energetice care includ mãsuri pe termen scurt, mediu şi lung; c) sã numeascã un manager energetic, atestat de Agenţia Românã pentru Conservarea Energiei, conform legislaţiei în vigoare, sau sã încheie un contract de management energetic cu o persoanã fizicã/juridicã prestatoare de servicii energetice, acreditatã în condiţiile prezentei ordonanţe. (2) În cazul consumatorilor de energie care deţin subunitãţi consumatoare a mai mult de 1.000 tone echivalent petrol (sucursale, puncte de lucru, precum şi alte sedii secundare), amplasate în mai multe puncte geografice, care nu sunt legate direct prin funcţionalitate sau reţele energetice, fiecare subunitate situatã într-un punct geografic diferit de al celorlalte subunitãţi este consideratã din punctul de vedere al obligaţiilor ce îi revin ca unitate independentã. Acestor unitãţi independente le sunt aplicabile prevederile alin. (1). ART. 4 Operatorii economici care consumã anual o cantitate de energie cuprinsã între 200 şi 1.000 tone echivalent petrol pe an sunt obligaţi sã întocmeascã la fiecare 2 ani un audit energetic realizat de o persoanã fizicã sau juridicã autorizatã de Agenţia Românã pentru Conservarea Energiei în condiţiile prezentei ordonanţe, care sã stea la baza stabilirii şi aplicãrii mãsurilor de îmbunãtãţire a eficienţei energetice. ART. 5 (1) Consumatorii finali dezvoltã şi pun în aplicare mãsurile de îmbunãtãţire a eficienţei energetice definite la art. 2 lit. r). (2) Consumatorii finali de energie, persoane juridice, prevãzuţi la art. 3 şi 4, sunt obligaţi sã dispunã de un sistem de mãsurã, evidenţã şi monitorizare a consumurilor energetice şi sã punã la dispoziţia Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei, la cerere, informaţii privind consumurile energetice şi indicatorii de eficienţã energeticã. ART. 6 Administratorii clãdirilor aflate în proprietate publicã au obligaţia sã ia mãsuri pentru: a) utilizarea eficientã a sistemului de încãlzire şi climatizare; b) utilizarea aparatelor de mãsurã şi reglare a consumului de energie. ART. 7 (1) Autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia sã ia mãsuri de îmbunãtãţire a eficienţei energetice, prin promovarea cu precãdere a mãsurilor care genereazã cele mai mari economii de energie în cel mai scurt interval de timp. Aceste mãsuri sunt comunicate consumatorilor şi/sau operatorilor economici, dupã caz. (2) Lista indicativã a mãsurilor de îmbunãtãţire a eficienţei energetice prevãzute la alin. (1) şi la art. 5 alin. (1) este cuprinsã în anexa nr. 1. (3) Autoritãţile administraţiei publice locale din localitãţile cu o populaţie mai mare de 20.000 de locuitori au obligaţia sã întocmeascã programe de îmbunãtãţire a eficienţei energetice, în care includ mãsuri pe termen scurt şi mãsuri pe termen lung (3-6 ani), vizând un program de investiţii pentru care se vor întocmi studiile de fezabilitate. (4) Fãrã a aduce atingere legislaţiei naţionale şi comunitare în domeniul achiziţiilor publice, autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia de a aplica cel puţin douã mãsuri din lista mãsurilor care vizeazã promovarea eficienţei energetice prin achiziţii publice, prevãzute în anexa nr. 2. ART. 8 (1) Societãţile comerciale, precum şi unitãţile administraţiei publice locale şi centrale, care deţin mai mult de 25 de autovehicule, au obligaţia sã dezvolte programe de monitorizare şi gestiune a consumului de carburanţi pentru grupul de vehicule deţinut. (2) În cazul entitãţilor prevãzute la alin. (1), care deţin subunitãţi (sucursale, puncte de lucru, precum şi alte sedii secundare) amplasate în mai multe puncte geografice, fiecare subunitate situatã într-un punct geografic diferit de al celorlalte subunitãţi este consideratã din punctul de vedere al obligaţiilor ce îi revin ca unitate independentã dacã deţine mai mult de 25 de autovehicule, fiindu-i aplicabile prevederile alin. (1).
CAP. III Obligaţiile distribuitorilor de energie, operatorilor sistemului de distribuţie a energie şi societãţilor de vânzare cu amãnuntul a energiei
ART. 9 (1) Distribuitorii de energie, operatorii sistemului de distribuţie a energiei şi/sau societãţile de vânzare cu amãnuntul a energiei iau mãsuri pentru eficientizarea consumului propriu de energie şi trebuie: a) sã nu întreprindã nicio activitate care ar putea afecta cererea şi furnizarea de servicii energetice şi alte mãsuri de îmbunãtãţire a eficienţei energetice sau care ar putea împiedica dezvoltarea pieţelor de servicii energetice şi alte mãsuri de îmbunãtãţire a eficienţei energetice; b) sã furnizeze la cerere, însã cel mult o datã pe an, informaţii statistice agregate despre consumatorii lor finali cãtre Observatorul Energetic Naţional. Structura informaţiilor statistice se stabileşte în cadrul normelor metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe; c) sã punã în aplicare în condiţiile prezentei ordonanţe, direct şi/sau indirect, prin alţi furnizori de servicii energetice sau de mãsuri de îmbunãtãţire a eficienţei energetice, urmãtoarele: (i) sã ofere servicii energetice la preţuri competitive consumatorilor finali şi sã promoveze aceste servicii sau; (ii) sã furnizeze cãtre consumatorii finali audituri energetice la preţuri competitive, desfãşurate în mod independent, şi/sau mãsuri de îmbunãtãţire a eficienţei energetice şi sã promoveze aceste audituri şi mãsuri, în conformitate cu art. 22 alin. (1) lit. (a) şi art. 16 alin. (1); (iii) sã asigure contribuţia la fondurile şi mecanismele de finanţare prevãzute la art. 22 alin. (1) lit. b) şi/sau; (iv) sã participe la acorduri voluntare propuse de Guvern. (2) Nivelul minim al contribuţiilor prevãzute la alin. (1) lit. c) pct. (iii) corespunde costurilor estimate ale furnizãrii oricãreia dintre activitãţile menţionate la alin. (1) şi se stabilesc de comun acord cu Agenţia Românã pentru Conservarea Energiei şi cu alte autoritãţi ale administraţiei publice centrale, dupã caz. (3) Acordurile voluntare prevãzute la alin. (1) lit. c) pct. (iv) includ obiective clare, precum şi cerinţe de monitorizare şi raportare legate de procedurile care pot determina revizuirea mãsurilor şi/sau suplimentarea acestora, atunci când obiectivele nu sunt realizate sau când existã posibilitatea de a nu fi realizate. În vederea asigurãrii transparenţei, acordurile voluntare se pun la dispoziţia publicului şi se publicã anterior aplicãrii, în mãsura în care clauzele de confidenţialitate permit acest lucru, pentru a se primi comentarii de la pãrţile interesate. (4) Obligaţiile prevãzute la alin. (1) şi (2) se aplicã operatorilor sistemului de distribuţie fãrã a se aduce atingere prevederilor referitoare la separarea contabilã, prevãzute de art. 17 alin. (2) lit. b) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi de art. 17 lit. a) din Legea gazelor nr. 351/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. (5) Prevederile alin. (1)-(3) se aplicã fãrã a se aduce atingere derogãrilor sau exceptãrilor acordate conform Legii nr. 13/2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi Legii nr. 351/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. (6) În mãsura în care este posibil din punct de vedere tehnic şi din punct de vedere financiar, proporţional cu economiile potenţiale de energie, consumatorii finali de energie electricã, de gaze naturale, de servicii de încãlzire şi/sau rãcire şi de apã caldã menajerã urbanã trebuie sã fie dotaţi cu contoare individuale achiziţionate la preţuri competitive şi care sã reflecte cu suficientã precizie consumul de energie. (7) În cazul în care se înlocuieşte un contor existent cu unul nou, se pun întotdeauna la dispoziţie contoare achiziţionate prin proceduri concurenţiale, care trebuie sã aibã o clasã de precizie mai bunã, cu excepţia cazului în care acest lucru nu este posibil din punct de vedere tehnic sau nu este rentabil în raport cu economiile potenţiale estimate pe termen lung. Atunci când se branşeazã o clãdire sau atunci când o clãdire este supusã unor renovãri majore, în conformitate cu prevederile Legii nr. 372/2005 privind performanţa energeticã a clãdirilor, se monteazã întotdeauna contoare individuale, achiziţionate prin proceduri concurenţiale. (8) Factura transmisã consumatorilor finali are la bazã consumul efectiv de energie şi se prezintã în termeni clari şi uşor de înţeles. (9) Distribuitorii de energie, operatorii sistemului de distribuţie şi societãţile de vânzare cu amãnuntul a energiei pun la dispoziţia consumatorilor finali, într-o formã clarã şi uşor de înţeles, prin intermediul facturilor, al contractelor şi/sau al chitanţelor emise la staţiile de distribuţie, urmãtoarele informaţii: a) preţurile reale curente şi consumul efectiv de energie; b) comparaţii între consumul curent de energie al consumatorului final şi consumul pe aceeaşi perioadã a anului anterior, preferabil sub formã graficã; c) ori de câte ori este posibil şi util, comparaţii cu un utilizator mediu de energie normalizat sau etalonat, din aceeaşi categorie de consum; d) informaţii de contact pentru organizaţiile consumatorilor, autoritãţile/agenţiile pentru energie sau organisme similare, inclusiv adrese de site-uri web, de unde se pot obţine informaţii privind mãsurile disponibile de îmbunãtãţire a energiei, profiluri comparative ale utilizatorilor finali şi/sau specificaţii tehnice obiective pentru echipamentul de utilizare a energiei. (10) Prevederile alin. (1) lit. b), lit. c) pct. (i) şi ale alin. (6) nu se aplicã consumatorilor finali implicaţi în categoriile de activitãţi prevãzute în anexa nr. 1 la Hotãrârea Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de serã.
CAP. IV Programe de îmbunãtãţire a eficienţei energetice şi promovare a utilizãrii la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie
ART. 10 Programele de îmbunãtãţire a eficienţei energetice menţionate la art. 3 alin. (1) lit. b) şi la art. 7 alin. (3) se transmit Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei prin intermediul filialelor sale teritoriale. ART. 11 Programele de îmbunãtãţire a eficienţei energetice includ, dupã caz, acţiuni în urmãtoarele direcţii principale: a) promovarea utilizãrii celor mai eficiente tehnologii energetice care sã fie viabile din punct de vedere economic şi nepoluante; b) încurajarea finanţãrii investiţiilor în domeniul eficienţei energetice prin participarea statului sau a sectorului privat; c) promovarea cogenerãrii de înaltã eficienţã şi a mãsurilor necesare pentru creşterea eficienţei sistemelor de producere, de transport şi de distribuţie a energie termice la consumatori; d) promovarea utilizãrii surselor regenerabile de energie la consumatorii finali; e) înfiinţarea de compartimente specializate în domeniul eficienţei energetice la nivelurile corespunzãtoare, care sã aibã personal capabil sã elaboreze, sã implementeze şi sã monitorizeze programe de eficienţã energeticã; f) reducerea impactului asupra mediului.
CAP. V Atribuţii şi rãspunderi
ART. 12 Agenţia Românã pentru Conservarea Energiei este organul de specialitate al administraţiei publice centrale care participã la elaborarea politicii de eficienţã energeticã, fiind instituţia responsabilã la nivel naţional cu implementarea şi monitorizarea acesteia, având personalitate juridicã, aflatã în subordinea Ministerului Economiei şi Finanţelor. Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei se asigurã din venituri proprii şi din alocaţii acordate de la bugetul de stat. ART. 13 Organizarea şi funcţionarea Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei se aprobã prin hotãrâre a Guvernului, avându-se în vedere urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi principale: a) participarea la elaborarea politicii naţionale de eficienţã energeticã a energiei, la solicitarea Ministerului Economiei şi Finanţelor; b) monitorizarea programelor de îmbunãtãţire a eficienţei energetice şi a economiilor de energie care rezultã în urma prestãrii serviciilor energetice şi a altor mãsuri de îmbunãtãţire a eficienţei energetice şi raportarea rezultatelor cãtre Ministerul Economiei şi Finanţelor; c) cooperarea cu instituţiile şi organismele interne şi internaţionale în vederea utilizãrii eficiente a energiei şi reducerii impactului negativ asupra mediului; d) participarea la elaborarea de norme şi reglementãri tehnice în scopul creşterii eficienţei energetice în toate domeniile de activitate; e) asigurarea supravegherii pieţei de echipamente şi aparate pentru care existã reglementãri specifice privind eficienţa energeticã; f) elaborarea, coordonarea de programe de pregãtire în materie de îmbunãtãţire a eficienţei energetice şi de utilizare de cãtre consumatorii finali a surselor regenerabile de energie, autorizarea auditorilor energetici şi atestarea managerilor energetici; g) punerea la dispoziţia furnizorilor de servicii energetice şi de mãsuri de îmbunãtãţire a eficienţei energetice a unor sisteme de calificare şi acreditare care vor fi implementate dupã caz, în mod justificat, în funcţie de necesitãţi; h) evaluarea tehnicã, avizarea şi monitorizarea proiectelor de investiţii în domeniul eficienţei energetice, pentru care se cere finanţare de la bugetul de stat şi din alte surse interne şi externe la dispoziţia Guvernului; i) elaborarea sintezei programelor de eficienţã energeticã prevãzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi la art. 7 alin. (3); j) cooperarea cu instituţiile abilitate la realizarea unor scenarii pe termen scurt, mediu şi lung privind evoluţia raportului cerere-ofertã de energie şi a calculului indicatorilor de eficienţã energeticã la nivel naţional; k) acordarea de consultanţã gratuitã în elaborarea şi aplicarea proiectelor de creştere a eficienţei energetice şi în elaborarea programelor de îmbunãtãţire a eficienţei energetice prevãzute la art. 7 alin. (3); l) promovarea utilizãrii surselor regenerabile de energie la consumatori, prin acţiuni complementare reglementãrii pieţei de energie; m) elaborarea, inclusiv prin cofinanţarea de la bugetul de stat sau din surse proprii, a unor studii pentru fundamentarea programelor naţionale de eficienţã energeticã şi participarea la proiecte declarate eligibile, în cadrul programelor de eficienţã energeticã şi energii regenerabile, iniţiate de organisme internaţionale; n) fundamentarea, cu sprijinul Observatorului Energetic Naţional, a ţintelor indicative de economisire a energiei şi a mãsurilor de realizare a acestora, precum şi transmiterea acestora cãtre Ministerul Economiei şi Finanţelor în vederea supunerii lor spre aprobare Guvernului; o) monitorizarea acordurilor voluntare prevãzute la art. 9 alin. (1) lit. c) pct. (iv); p) elaborarea împreunã cu Autoritatea Naţionalã pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice şi publicarea liniilor directoare privind eficienţa energeticã şi economiile de energie ca posibile criterii de evaluare a ofertelor la procedurile de atribuire a contractelor de achiziţii publice, în vederea facilitãrii punerii în aplicare a mãsurilor prevãzute la art. 7 alin. (4); q) fundamentarea planurilor naţionale în domeniul eficienţei energetice şi transmiterea acestora cãtre Ministerul Economiei şi Finanţelor în vederea supunerii lor spre aprobare Guvernului; r) elaborarea de programe de eficienţã energeticã asociate cu un mecanism de acordare de sprijin financiar de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale pentru îmbunãtãţirea eficienţei energetice. ART. 14 Ministerul Dezvoltãrii, Lucrãrilor Publice şi Locuinţelor coordoneazã din punct de vedere tehnic acţiunile privind creşterea performanţei energetice a clãdirilor, prin: a) elaborarea de reglementãri tehnice specifice, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificãrile ulterioare; b) atestarea auditorilor energetici pentru clãdiri; c) monitorizarea performanţei energetice a clãdirilor şi constituirea bãncilor de date specifice, prin Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor - INCERC Bucureşti, unitate aflatã în coordonarea Ministerului Dezvoltãrii, Lucrãrilor Publice şi Locuinţelor. Monitorizarea cuprinde centralizarea şi prelucrarea datelor/informaţiilor furnizate de cãtre auditorii energetici pentru clãdiri, prin certificatele de performanţã energeticã, respectiv de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale, prin autorizaţiile de construire emise. În vederea fundamentãrii planurilor naţionale în domeniul eficienţei energetice, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor - INCERC Bucureşti transmite, la solicitarea Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei, datele pe care le deţine. ART. 15 (1) Agenţia Românã pentru Conservarea Energiei şi Ministerul Dezvoltãrii, Lucrãrilor Publice şi Locuinţelor întocmesc modele de contract pentru instrumentele financiare. (2) Autoritatea Naţionalã pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice împreunã cu Agenţia Românã pentru Conservarea Energiei coopereazã cu Comisia Europeanã în privinţa schimbului celor mai bune practici pentru achiziţii publice din domeniul eficienţei energetice şi asigurã diseminarea acestora la nivel naţional. ART. 16 (1) Agenţia Românã pentru Conservarea Energiei şi Ministerul Dezvoltãrii, Lucrãrilor Publice şi Locuinţelor asigurã disponibilitatea unor sisteme de audit energetic eficiente, realizate în mod independent, care sã identifice mãsuri potenţiale de îmbunãtãţire a eficienţei energetice şi care sã fie disponibile pentru toţi consumatorii finali, inclusiv pentru consumatorii casnici, consumatorii comerciali mici şi consumatorii industriali mari şi mici. (2) Consumatorii finali cu un consum mai mic de 200 tep/an sau consumatorii la care realizarea de audituri conduce la costuri disproporţionat de ridicate comparativ cu economia de energie beneficiazã de audituri energetice prin alte instrumente simplificate, cum ar fi chestionare şi programe informatice transmise pe suport electronic puse la dispoziţie de Agenţia Românã pentru Conservarea Energiei sau de Ministerul Dezvoltãrii, Lucrãrilor Publice şi Locuinţelor, dupã caz. ART. 17 Auditurile care rezultã din acordurile voluntare se considerã cã îndeplinesc cerinţele prevãzute la art. 16. ART. 18 Certificarea în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 372/2005 se considerã ca fiind echivalentã cu un audit energetic care îndeplineşte cerinţele prevãzute la art. 16 şi în anexa nr. 2 lit. e). ART. 19 (1) Agenţia Românã pentru Conservarea Energiei este condusã de un preşedinte numit prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor. Preşedintele este asimilat din punctul de vedere al salarizãrii cu funcţia de secretar de stat. (2) Preşedintele îşi exercitã activitatea în baza unui mandat definit pe o perioada de 5 ani. În vederea implementãrii politicii naţionale de eficienţã energeticã în diferite sectoare de activitate, preşedintele este sprijinit în desfãşurarea activitãţii de un comitet de coordonare cu rol consultativ în implementarea politicii de eficienţã energeticã în diferite sectoare de activitate. (3) Comitetul de coordonare este format din reprezentanţi ai ministerelor de resort care dezvoltã mãsuri de îmbunãtãţire a eficienţei energetice conform art. 7 alin. (1). Regulamentul de organizare şi funcţionare al Comitetului de coordonare este aprobat prin hotãrâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe. (4) Personalul Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei poate fi format atât din personal bugetar contractual, cât şi din funcţionari publici şi se salarizeazã potrivit cadrului legal aplicabil fiecãrei categorii de personal. (5) În conformitate cu legislaţia în vigoare, cote de 25% din cuantumul amenzilor aplicate şi al veniturilor extrabugetare ale Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei se constituie ca surse proprii de venit pentru realizarea campaniilor de informare pentru promovarea mãsurilor de îmbunãtãţire a eficienţei energetice şi a utilizãrii la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie, precum şi pentru stimularea personalului agenţiei. ART. 20 (1) Agenţia Românã pentru Conservarea Energiei are dreptul de a solicita informaţii şi documente privind utilizarea şi gestionarea energiei şi a resurselor energetice atât de la consumatorii finali de energie, persoane fizice şi juridice, precum şi de la distribuitorii de energie, operatorii sistemului de distribuţie a energiei şi societãţile de vânzare cu amãnuntul a energiei. (2) Personalul Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei are dreptul de acces, în condiţiile legii, la instalaţiile de mãsurare a energiei electrice, a gazelor naturale, a energiei termice şi a consumurilor de apã caldã şi rece ale operatorilor economici. (3) Personalul Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei are obligaţia de a pãstra, conform legii, confidenţialitatea privind datele economice şi consumurile specifice ale operatorilor economici unde dezvoltã sau monitorizeazã implementarea de mãsuri de eficienţã energeticã. ART. 21 (1) Ministerul Economiei şi Finanţelor transmite Comisiei Europene planurile naţionale în domeniul eficienţei energetice prevãzute la art. 13 lit. q). (2) Planurile naţionale în domeniul eficienţei energetice se actualizeazã ori de câte ori este necesar, pe baza informaţiilor furnizate de sinteza programelor de eficienţã energeticã.
CAP. VI Stimulente financiare şi fiscale pentru îmbunãtãţirea eficienţei energetice şi promovarea utilizãrii la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie
ART. 22 (1) Pentru îmbunãtãţirea eficienţei energetice pot fi utilizate urmãtoarele instrumente şi mecanisme de finanţare: a) modele de contracte pentru instrumente financiare care sunt fãcute disponibile cumpãrãtorilor existenţi şi potenţiali de servicii energetice şi de alte mãsuri destinate îmbunãtãţirii eficienţei energetice în sectorul public şi privat; b) sistemul de premiere finanţat de Agenţia Românã pentru Conservarea Energiei de la bugetul propriu şi/sau din surse atrase, pentru rezultate excepţionale în domeniul cercetãrii aplicative în materie de eficienţã energeticã şi surse regenerabile de energie; c) alocarea de fonduri pentru subvenţionarea furnizãrii programelor şi mãsurilor de îmbunãtãţire a eficienţei energetice şi pentru promovarea unei pieţe pentru mãsurile de îmbunãtãţire a eficienţei energetice. Aceste mãsuri includ promovarea auditãrii energetice, a instrumentelor financiare pentru economiile de energie şi, dupã caz, îmbunãtãţirea contorizãrii şi furnizarea de facturi detaliate. (2) Alocaţiile bugetare prevãzute la alin. (1) lit. c) pot fi distribuite prin intermediul unuia sau mai multor fonduri specializate, care vizeazã sectoarele de utilizare finalã în care costurile tranzacţiilor şi riscurile sunt mai mari şi care pot fi folosite pentru subvenţii, împrumuturi, garanţii financiare şi/sau alte tipuri de finanţare care garanteazã rezultate. (3) Fondurile prevãzute la alin. (2) sunt deschise tuturor furnizorilor de mãsuri pentru îmbunãtãţirea eficienţei energetice, cum ar fi companiile de servicii energetice, consilierii energetici independenţi, distribuitorii de energie, operatorii sistemului de distribuţie, societãţile de vânzare cu amãnuntul a energiei şi instalatorii. Fondurile pot fi deschise tuturor consumatorilor finali. Aceste fonduri nu sunt în concurenţã cu mãsurile de îmbunãtãţire a eficienţei energetice finanţate în condiţii comerciale. (4) Stabilirea fondurilor prevãzute la alin. (2) şi activitãţile pe care le implicã operaţionalizarea acestora se realizeazã cu respectarea legislaţiei în vigoare privind ajutorul de stat şi/sau achiziţiile publice, dupã caz. ART. 23 (1) La propunerea Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei, prin hotãrâri ale Guvernului, se aprobã acordarea de stimulente fiscale destinate creşterii eficienţei energetice şi a ponderii resurselor regenerabile de energie la consumatorii finali. Aceste stimulente vizeazã atât dezvoltarea unei pieţe de servicii energetice şi echipamente eficiente energetic, cât şi promovarea producţiei unor astfel de echipamente. (2) Acordarea stimulentelor fiscale prevãzute la alin. (1) se face cu respectarea legislaţiei în vigoare în materie de ajutor de stat. ART. 24 (1) Este interzisã promovarea de sisteme tarifare care conduc la creşterea volumelor de energie transportate/distribuite, dacã acestea nu reflectã costuri justificate efectuate într-o manierã prudentã de cãtre operatori. În conformitate cu art. 18 alin. (2) din Legea nr. 13/2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi cu art. 73 din Legea nr. 351/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, autoritatea de reglementare impune obligaţii de serviciu public legate de eficienţa energeticã a întreprinderilor care îşi desfãşoarã activitatea în sectorul energiei electrice, respectiv în sectorul gazelor naturale. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pot fi promovate sisteme tarifare cu scop social, dar numai în mãsura în care acestea nu afecteazã concurenţa pe piaţã, nu conduc la scãderea eficienţei energetice şi nu sunt disproporţionate în raport cu obiectivul social.
CAP. VII Sancţiuni
ART. 25 (1) Constituie contravenţii nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a), b) şi c), art. 4-8 şi ale art. 9 alin. (1). (2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã cu amendã de la 7.500 lei la 15.000 lei şi se aplicã operatorului economic. ART. 26 Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de cãtre organul de control care este persoanã împuternicitã de Agenţia Românã pentru Conservarea Energiei. ART. 27 Prevederile art. 25 referitoare la contravenţii se completeazã cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
CAP. VIII Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 28 În termen de 30 de zile de la data publicãrii prezentei ordonanţe, Ministerul Economiei şi Finanţelor, la propunerea Agenţiei Române pentru Conservarea Energiei, supune spre aprobare Guvernului normele metodologice de aplicare a acesteia. ART. 29 Ministerul Economiei şi Finanţelor comunicã Comisiei Europene principalele dispoziţii de drept intern pe care le adoptã în domeniul reglementat prin prezenta ordonanţã. ART. 30 (1) La data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogã Legea nr. 199/2000 privind utilizarea eficientã a energiei, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 954 din 27 noiembrie 2006, şi Ordonanţa Guvernului nr. 29/2000 privind reabilitarea termicã a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 31 ianuarie 2000, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 325/2002. (2) Pânã la intrarea în vigoare a normelor metodologice prevãzute la art. 28, se aplicã în mod corespunzãtor dispoziţiile Hotãrârii Guvernului nr. 1.259/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 199/2000 privind utilizarea eficientã a energiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 29 octombrie 2007. ART. 31 Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantã din prezenta ordonanţã.
* Prezenta ordonanţã transpune prevederile Directivei 2006/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficienţa energeticã la utilizatorii finali şi serviciile energetice şi de abrogare a Directivei 93/76/CEE a Consiliului, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 114 din 27 aprilie 2007.
PRIM-MINISTRU CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU
Contrasemneazã: ──────────────── Ministrul economiei şi finanţelor, Varujan Vosganian
p. Ministrul internelor şi reformei administrative, Paul Victor Dobre, secretar de stat
p. Ministrul dezvoltãrii, lucrãrilor publice şi locuinţelor, Horvath Anna, secretar de stat
Ministrul transporturilor, Ludovic Orban
Bucureşti, 20 august 2008. Nr. 22.
ANEXA 1
LISTA indicativã cu exemple de mãsuri eligibile pentru îmbunãtãţirea eficienţei energetice
Prezenta anexã exemplificã domenii în care programele şi mãsurile ce vizeazã îmbunãtãţirea eficienţei energetice pot fi dezvoltate şi puse în aplicare în cadrul politicii de eficienţã energeticã. Pentru a fi luate în considerare, aceste mãsuri de îmbunãtãţire a eficienţei energetice trebuie sã ducã la economii de energie care pot fi clar mãsurate şi verificate sau estimate. Lista de mai jos nu este exhaustivã, ci numai orientativã. Exemple de mãsuri eligibile de îmbunãtãţire a eficienţei energetice: Sectorul rezidenţial şi cel terţiar: a) încãlzire şi rãcire (de exemplu, pompe de cãldurã, cazane eficiente noi, cu randamente mari, instalarea/modernizarea eficientã a sistemelor urbane de încãlzire/rãcire); b) izolare şi ventilare (de exemplu, izolarea pereţilor exteriori şi a acoperişurilor, ferestre performante energetic cu douã/trei foi de geam, încãlzire şi rãcire pasive); c) apa caldã (de exemplu, instalarea de echipamente noi, utilizarea directã şi eficientã pentru încãlzirea spaţiilor, maşini de spãlat); d) iluminat (de exemplu, lãmpi de iluminat noi şi eficiente, sisteme de comandã digitalã, utilizarea detectoarelor de mişcare pentru sistemele de iluminat în clãdirile comerciale); e) gãtit şi refrigerare (de exemplu, aparate noi şi eficiente, cu randamente mari, sisteme de recuperare a cãldurii); f) alte echipamente şi aparate (de exemplu, aparate de producere combinatã a energiei electrice şi termice, aparate eficiente noi, sisteme care asigurã optimizarea consumului de energie, sisteme de reducere a pierderilor în regim de "aşteptare", instalarea condensatoarelor pentru reducerea puterii reactive, transformatoare cu pierderi mici); g) producerea energiei utilizându-se surse regenerabile de energie care permit reducerea cantitãţii de energie cumpãratã (de exemplu, utilizarea energiei solare pentru producerea apei calde de consum şi a apei calde pentru încãlzire şi pentru rãcirea spaţiilor); Sectorul industrial: h) procese de fabricaţie (de exemplu, utilizarea mai eficientã a aerului comprimat, a condensatului, a întrerupãtoarelor şi a valvelor, folosirea unui sistem automat şi integrat, regimuri eficiente "în aşteptare"); i) motoare şi sisteme de transmisie (de exemplu, creşterea gradului de utilizare a comenzilor electronice, variatoare de vitezã, programe de aplicare integratã, convertizoare de frecvenţã, motoare electrice cu eficienţã ridicatã); j) ventilatoare, variatoare de vitezã şi ventilaţie (de exemplu, dispozitive/sisteme noi, utilizarea ventilaţiei naturale); k) gestiunea rãspunsului la cerere (de exemplu, gestiunea sarcinii, sisteme de control al tãierii vârfului de sarcinã); l) cogenerare de înaltã eficienţã (de exemplu, aparate de producere combinatã a energiei electrice şi termice); Sectorul transporturilor: m) mijlocul de transport utilizat (de exemplu, promovarea vehiculelor eficiente din punct de vedere energetic, utilizarea eficientã din punct de vedere energetic a vehiculelor, inclusiv sisteme de reglare a presiunii pneurilor, dispozitive şi echipamente complementare pentru îmbunãtãţirea eficienţei energetice a vehiculelor, aditivi pentru carburanţi care îmbunãtãţesc eficienţa energeticã, uleiuri cu putere mare de lubrifiere şi pneuri cu grad mic de rezistenţã); n) schimbãri ale modurilor de transport (de exemplu, mecanisme de transport domiciliu/serviciu fãrã maşinã, sistem de folosire în comun a maşinii, schimbãri de la mijloace de transport cu consum mai ridicat de energie la mijloace de transport cu consum mai mic de energie pe pasager-km sau pe tonã-km); o) zile fãrã maşinã; Mãsuri transsectoriale: p) standarde şi norme care vizeazã în primul rând îmbunãtãţirea eficienţei energetice a produselor şi a serviciilor, inclusiv a clãdirilor; q) sisteme de etichetare energeticã; r) contorizare, sisteme de contorizare inteligentã, precum instrumente de contorizare individualã cu comandã la distanţã şi facturare detaliatã; s) formare şi educaţie care conduc la aplicarea unor tehnologii şi/sau tehnici eficiente din punct de vedere energetic; Mãsuri orizontale: t) norme, taxe etc. care au ca efect reducerea consumului de energie la utilizatorii finali; u) campanii de informare specifice care promoveazã îmbunãtãţirea eficienţei energetice şi mãsuri de îmbunãtãţire a eficienţei energetice.
ANEXA 2
LISTA mãsurilor eligibile din domeniul achiziţiilor publice care vizeazã eficienţa energeticã
Fãrã a prejudicia legislaţia naţionalã şi legislaţia comunitarã în domeniul achiziţiilor publice, autoritãţile administraţiei publice centrale şi locale aplicã, în conformitate cu art. 7 alin. (4) din ordonanţã, cel puţin douã dintre cerinţele menţionate în lista de mai jos, ţinând cont de rolul exemplar al sectorului public: a) cerinţe privind utilizarea instrumentelor financiare pentru economii de energie, inclusiv contractele de performanţã energeticã care prevãd furnizarea de economii de energie mãsurabile şi predeterminate (inclusiv atunci când administraţiile publice au responsabilitãţi pe care le externalizeazã); b) cerinţe privind achiziţionarea de echipamente şi vehicule pe baza listelor ce conţin specificaţiile privind eficienţa energeticã a unor categorii diverse de echipamente şi vehicule, care trebuie sã fie întocmite de Agenţia Naţionalã pentru Conservarea Energiei, folosind, dupã caz, analiza costului minim pe durata ciclului de viaţã sau metode comparabile pentru a asigura rentabilitatea; c) cerinţe privind achiziţionarea de echipamente cu consum de energie eficient în toate modurile de funcţionare, inclusiv în modul "aşteptare", utilizând, dupã caz, analiza costului minim pe durata ciclului de viaţã sau metode comparabile pentru a asigura rentabilitatea; d) cerinţe privind înlocuirea sau modificarea echipamentelor şi a vehiculelor existente cu echipamentele prevãzute la lit. b) şi c); e) cerinţe privind folosirea auditurilor energetice şi punerea în aplicare a recomandãrilor rezultate în materie de rentabilitate; f) cerinţe privind achiziţionarea sau închirierea de clãdiri eficiente din punct de vedere energetic sau pãrţi ale acestora ori cerinţe de a înlocui sau de a modifica clãdiri cumpãrate ori închiriate sau pãrţi ale acestora, pentru a le face mai eficiente din punct de vedere energetic.
|